Timpul

Timpul e un tămăduitor înţelept...

Timpul trece peste tot, şterge orice, oricând, oricum...

Cu ajutorul lui poţi începe o nouă viaţă...

Timpul este necruţător, nu iartă nimic şi pe nimeni şi nu se poate sta în calea lui...

Se hrăneşte cu trecutul, aşteaptă prezentul şi flămânzeşte după viitor... O viaţă a omului e scurtă...şi plină de griji, orori, ură...şi în loc să ne ajutăm, ne facem şi mai mult rău...

Timpul nu-i rău...el încercă să ne ajute, să ne ridicăm atunci când cădem, ne ajută să fim oameni mai buni, atunci când am dat greş, ne iubeşte şi ne ocroteşte...

Timpul e Dumnezeu?! Poate...Atunci, aşa cum Dumnezeu e mare, atotştiiutor, iubitor şi iertător, aşa-i şi timpul...

Cu timpul uităm durerea, învăţăm să trăim din nou, cu timpul ne schimbăm în oameni mai buni...păcat că doar o tragedie ne poate schimba!!!

Se încearcă găsirea nemuririi...dar cine vrea să trăiască cu adevărat la nesfârşit...şi pentru ce? Familia, preitenii, colegii vor fi de mult morţi...Timpul există cu un scop bine definit... Să ne amintească că viaţa e scurtă, că e una singură şi trece repede pe lângă noi, aşa că nu o irosiţi, trăiţi până nu e prea târziu...trăieşte-ţi viaţa ca şi cum ar fi ultima, trăieşte din plin, dar nu uita de ceilanţi, trăieşte-ţi viaţa la maxim în fiecare zi, trăieşte-ţi viaţa alături de familie şi prieteni, că nu vei ştii când îi vei pierde, trăieşte viaţa...

Fii liber, neconstrâns de vremurile tulburi în care trăim, fii liber în exprimare şi judecată, fii bun şi sever în acelaşi timp, şi nu dă uitării de unde ai plecat, de unde ai început...