Arta - Yasmina Reza
Am fost aseara la teatru, Bulandra, cea de la Izvor, la cealalta a fost Scaunele, de Eugen Ionescu.
Am vazut Arta, de Yasmina Reza. Nu stiam nimic despre piesa. Nu am fost de atatea ori incat sa-mi selectez piesele, merg la ce prind.
Fata de Voiajul domnului Perichon, Arta, a fost cam dezamagitor. Prea putine personaje, fara pauza, prea multa abstractie, dialog - monolog, despre un lucru, care nu prea insemna nimic.
Nu pot spune ca a fost o piesa educativa. Ce ai fi putut invata din ea?
Dar nu regret ca m-am dus.
La un moment dat era cat pe aci sa ma piarda. Prea mult text de recuperat, dar ma regasea dupa cateva replici.
A fost funny, am ras. Au fost oameni, cred ca le-a placut, nu stiu daca au existat oameni care au plecat din sala. S-au ridicat mai multi, dar parca s-au si intors.
Ar fi trebuit sa-mi dea o pauza, sa fumez o tigara, sa ma destind un pic.
De la 19.00 si ceva pana la 21.00 si ceva, e mult.
traducerea : Violeta Popa
adaptarea : Cristi Juncu
Personaje :
- Marc = Vlad Zamfirescu ( a jucat si in voiajul - Daniel )
- Serge = Serban Pavlu
- Yvan = Gheorghe Ifrim ( a jucat si in voiajul - Armand )
regia : Cristi Juncu
scenografia : Cosmin Ardeleanu
Si pentru ca am luat "foaia" si s-ar putea sa o pierd, o transcriu mai departe :
" Arta !
In 2001 am participat, la Bonn, la un workshop care reunea tineri dramturgi din toata Europa. Intre ei, o frantuzoaica. Nu-i mai stiu numele, asa ca-i voi spune in continuare...Francoise.
Cum tocmai montasem un text frantuzesc ( si-mi si iesise bine ) am incercat sa socializez cu ea pe tema asta. surpriza : m-a privit cu un dispret infinit.
Nu pentru ca montasem un text frantuzesc, nu. Ci pentru ca autoarea textului ( "Conversatie dupa o inmormantare") era Yasmina Reza.
Uluit de reactie, am incercat sa polemizez un pic, sa aduc niste argumente, sa...
Mi-am dat seama rapid ca e inutil. Mi-am dat seama ca dispretul ei nu tine neaparat de gustul personal, ci corespunde unei opinii cvasi-unanime a selectei luni franceze. Un autor cu un asemenea succes ( "Arta" era deja un hit mondial ) nu putea fi decat suspect. Un autor care nu inoveaza deloc la nivel formal si ale carei personaje sunt aproape exclusiv intelectuali cu probleme care de care mai domestice nu putea fi decat comercial. " De ce sa-ti pierzi vremea cu ceva atat de burghez? Poate pentru ca nu te intereseaza decat succesul facil..." - parea sa-mi transmita Francoise, de la inaltimea militantismului ei comme il faut.
De atunci, Yasmina Reza a perseverat pe abominabila cale a succesului. Ultima ei piesa a ajuns pe Broadway, ba si-a mai si adjudecat, anul trecut, majoritatea premiilor Tony.
Nu stiu daca Francoise si , odata cu ea, selecta lume literara franceza, si-a mai nuantat, intre timp, parerile. Inclin sa cred ca nu. Mai ales ca, intre timp, doamna Reza a calcat stramb defenitiv : a scris o biografie a lui nicholas Sarkozy !
Nici eu n-am reusit sa evoluez : Yasmina Reza mi se pare, in continuare, un dramaturg minunat. Mai mult : in contextul dramaturgiei europene ( continentale, adica fara englezi si, mai ales, fara irlandezi...) mi se pare o lumina.
Si voi continua, asumandu-mi " succesul facil", sa-i montez textele.
P.S. de Francoise nu mai stiu nimic...
Cristi Juncu "
Subiectul piesei ?
Trei prieteni, cele trei personaje, Marc, Serge si Yvan, discuta despre tabloul cumparat de Serge.
Serge cumpara un tablou alb, o panza alba, la pretul de 35.000 euro. Marc isi spune parerea sincera, Yvan este de acord cu Serge, si de aici pornesc multe discutii.
La sfarsit aflat ca tabloul infatiseaza nori albi, acoperiti de ninsoare, un om, care cade in ninsoare si este acoperit.
